Dumneavoastră, în articolul dvs. de fond, susțineți următoarele: ”Dacă Biserica Domnului și-a pierdut punctul de plecare în învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, de ce nu am putut vedea intervenția Duhului Sfânt în istoria Bisericii lui Cristos? De ce a trebuit ca intervenția Duhului Sfânt să fie văzută numai în ultimi 30 de ani? Ce fel de Dumnezeu am ajuns să urmăm? Acuzația că Biserica Domnului să fi trăit în eroare ajunge să fie o acuzație către Capul Bisericii, care nu a fost în stare să-și protejeze turma. Trebuie să mai amintim că Cristos este capul Bisericii, în control absolut al lucrărilor de zi cu zi a adunării sfinților. În Evrei 13:5 ni se spune clar: ”Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” Oare am ajuns să fim părăsiți de Isus în ciuda promisiunilor pe care le-am primit din partea Sa? Nu pot percepe un astfel de Isus, și nu am ajuns să condamn pe Cristosul care a avut grijă de mine și familia mea și, mai mult de atât, și-a dat viața pentru un păcătos ca mine.”
Făceați probabil referire la numeroasele erori, care au apărut în istoria Creștinismului și vă întrebați cum se face că Hristos, care este Capul Bisericii nu a evitat astfel de erori?
Iată răspunsul meu: Este greșit să îl considerăm vinovat pe Isus (Iisus) de toate erorile din instoria Creștinismului și după cum știm cu toții, acestea sunt nenumărate. Isus (Iisus) nu putea evita aceste erori, deoarece ele nu au fost făcute de cei sau cele care se aflau sub controlul Lui, adică de adevăruta Biserică a lui Dumnezeu, ci de instituțiile bisericești, organizații religioase pur umane, care sunt denumite ”Biserică.” Isus (Iisus) nu și-a părăsit niciodată turma, dar aceasta este formată numai din aceia și acelea, care, fiind născuți din Dumnezeu, au devenit copii ai Lui. (Ioan 3; 3-6) Copiii lui Dumnezeu, care formează turma lui Cristos, nu sunt reprezentați de toți așa zișii Creștini, adică de cei sau cele care nu practică Creștinismul și sunt Creștini doar cu numele. Copiii lui Dumnezeu sunt numai aceia sau acelea, care sunt născuți din Dumnezeu, căci numai această naștere, din Tatăl nostru Ceresc, ne dă dreptul să ne numim copiii Lui. Isus (Iisus) nu a părăsit niciodată pe adevărații Săi urmași, adică pe copiii lui Dumnezeu, dar, fără îndoială, nu a putut să se opună la erori, deoarece respectă liberul nostru arbitru. Nenumăratelor tendințe și erori, care au îndepărtat Bisericile instituționale de învățăturile Lui se datorează tocmai oamenilor care nu au fost dispuși să respecte învățăturile Lui. Iată deci pe aceia sau acelea, de care Isus (Iisus) răspunde și are o deosebită grijă:
· 28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
· 29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.
· 30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
Isus (Iisus) conduce indivizi și nu instituții bisericești și mulți lideri ai unor astfel de instituții, sunt departe de învățăturile Lui și de aceea ele creează confuzie. Isus (Iisus) locuiește în oameni, prin Duhul Sfânt și nu locuiește în clădire făcute de mâini omenești. Cristos este în control absolut al adunării sfinților, dar nu trebuie să confundăm adunarea sfinților cu membrii Bisericilor instituționale. Acestea din urmă sunt, cred că suntem de acord în această privință, formate din sfinți și din păcătoși, dar adevărata Biserică a lui Dumnezeu este o realitate spirituală și nu instituțională, formată din persoane născute din nou, regenerate spiritual și care urmăresc sfințenia. Adevărata Biserică a lui Dumnezeu este într-o deplină unitate în Duhul Sfânt, căci El locuiește în fiecare din membrii acesteia. Cine nu are Duhul lui Cristos nu este al Lui. Dacă o persoană nu are Duhul lui Cristos, poate fi membră în orice denominațiune creștină, dar nu este membră în adevărata Biserică a lui Dumnezeu, pe care eu am denumit-o convențional Biserica Spirituală Unică sau Biserica celor Aleși. Isus (Iisus) este în deplin control al Bisericii celor Aleși, dar nu are control asupra celor care nu sunt conduși de Duhul Său, ci sunt conduși de firea lor pământească. Cristos nu ne lasă, pe cei care suntem cu adevărat ai Lui, care sunt conduși, în mod direct, de Duhul Său, dar îi lasă pe cei care îl resping, în voia firii lor umane, păcătoase. (Galateni 5; 19-21) Chiar dacă unii Creștini lumești, care nu sunt ghidați de Duhul lui Cristos și care sunt membrii la oricare denominațiune creștină își temperează, prin propria lor voință, tendințele firii lor pământești, totuși, de cele mai multe ori, ei nu pot controla invidia sau răutatea, care rămâne vizibilă în atidudini, gesturi sau zâmbete.